Cea mai recenta carte pe care am citit-o este “Viața invizibila a lui Addie LaRue” scrisă de V.E. Schwab, iar astăzi vom discuta despre ea.
“Franța, 1714: într-un moment de disperare, o tânără face un pact cu diavolul pentru a scăpa de o căsătorie nedorită și o viață ordinară. Addie LaRue își vinde sufletul în schimbul nemuririi, dar realizează prea târziu că prețul plătit este mai mare decât credea: este blestemată să fie uitată de toți cei pe care îi întâlnește.
Urmează o aventură extraordinară, de-a lungul secolelor și al continentelor, de-a lungul istoriei și al artei, pe măsură ce tânăra învață cum să trăiască o viață fără constrângeri, dar și fără conexiuni.
Aproape 300 de ani mai târziu, două cuvinte schimbă totul. Cele două cuvinte rostite de un tânăr într-o librărie ascunsă din New York sunt: „Îmi amintesc”.”
Au fost muți oameni care nu m-au încurajat sa mă apuc de aceasta carte, însă sunt foarte fericita ca nu i-am ascultat. La început eram putin intimidata de numărul paginilor pe care le are cartea, dar s-a dovedit a fi ușor și plăcut de citit. Am adorat modul în care naratoarea prezintă anumite trăiri sau alte lucruri din viață lui Addie, întrucât stilul în care scrie este poetic.
Personajele sunt bine construite. Addie, chiar și blestemata, reușește sa fie relatable. De nenumărate ori m-am regăsit în comportamentul fetei. Pana la urma asta ne dorim toți, nu? Libertatea de a alege, de a putea vedea orice, oricând. Aceasta libertate ii este oferită de către Luc, un zeu străvechi pe care Addie îl invoca neintenționat în seara nuntii. Căsătoria fiind aranjata de părinții fetei. Pe la jumătatea cărții este introdus Henry Strauss care se devine un personaj principal din momentul în care isi aduce aminte de Addie. El e un simplu librar din New York, dar aflam ca are mai multe în comun cu fata decât ne așteptam. Cei doi ajung sa aibă o relație specială, dar complicata.
Cartea este descrisă a fi dark academia. Pe parcursul a 300 de ani, Addie trece prin multe evenimente istorice interesante și întâlnește personalități importante, dar simt ca autoarea putea sa pună mai mult accent pe acestea. Adică sunt anumite detalii care mi se pare ca meritau mai multa atenție. Totuși, îmi plac relațiile dintre personaje. Înainte sa fie blestemata, Addie se înțelegea bine cu Estele, o bătrânică înțeleapta din satul ei natal. Cele doua erau apropiate și aflam ca Estele a fost cea care a învățat-o ca viață trebuie trăită într-un stil măreț. După ce și-a vândut sufletul, Addie a pierdut tot ce ii era drag, iar singurul care își mai amintește de ea este Luc. Între cei doi exista rivalitate, dar în timp se apropie deoarece realizează ca se au doar unul pe altul.
Unul din lucrurile care mă impresionat a fost subiectul cărții și modul în care autoarea a reușit să-l prezinte. Faptul ca nimic nu e permanent în viețile noastre, dar acesta este lucrul care ne face sa mergem mai departe pentru a descoperii ce ne așteaptă.
Eu ii ofer 4\5⭐️ pentru ca este o lectura care mi-ar face plăcere sa o mai parcurg încă o data si ma fascinat în adevăratul sens al cuvântului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu