Chiar dacă nu mai obișnuiesc să citesc cărți Young Adult atât de des precum o făceam
în trecut, încă există cele pe care le-am citit mai demult, dar nu am scris
niciodată despre ele. Acesta este contextul articolului de astăzi, în care vă
prezint „Six Crimson Cranes” sau „Șase cocori stacojii” scrisă de Elizabeth
Lim.
“Shiori'anma,
singura prințesă din Kiata, are un secret. Prin vene îi curge magie, care a
fost interzisă în regatul său. De obicei, tânăra se pricepe să își strunească
darul, însă, în dimineața logodnei sale, Shiori își pierde controlul.
Vrăjitoare la rândul ei, Raikama o alungă
din regat pe tânăra prințesă, iar pe frații acesteia îi transforma în cocori.
Mai mult decât atât, o avertizează pe Shiori să nu sufle niciun cuvânt despre
asta, căci pentru fiecare sunet care îi va părăsi buzele, unul dintre frații ei
va muri.
Fără bani, fără voce și singură, Shiori
pornește în căutarea rudelor ei, dar are surpriza să descopere o conspirație întunecată al cărei scop este îndepartarea de la tron a familiei sale. Tânăra
poate îndrepta lucrurile, dar, pentru a face acest lucru, trebuie să aibă încredere într-o pasăre de hârtie, un dragon incredibil de ager și chiar și în
tânărul cu care a luptat atât de mult să nu se mărite. În plus, trebuie să accepte magia la care a fost învățată toată viața să renunțe, indiferent de
prețul pe care îl are de plătit.”
Scriind acest articol, mi-am dat seama
cât de mult mi-au lipsit genul acesta de cărți, pe care nu simți nevoia să le
analizezi și te poți bucura pur și simplu de poveste și de compania pe care
ți-o țin personajele. Îmi era dor să citesc pentru propria mea plăcere și
pentru a mă relaxa, nu pentru a mă cultiva.
Vorbim despre un retelling al poveștii
scrise de frații Grimm, “Cele 6 lebede”. Cartea este inspirată din mai multe
povestiri, ceea ce nu m-a mirat având în vedere că acesta este stilul lui Lim. De
altfel, aceasta este unul dintre puținii autori pe care îi citesc cu plăcere,
ce includ elemente asiatice în scrierile lor.
Shiori este blestemată de către mama sa
vitregă, Raikama, este izgonită pe o insulă (i think) departe de regatul acesteia
și este forțată să poarte un bol pe cap. În timpul exilului, fata se angajează
și este tratată drept un servitor. Este clar că autoarea s-a inspirat tot de la
frații Grimm, dar de data aceasta din “Cenușăreasa”. Mama vitregă care își obligă
fata, într-un fel sau altul, să îi servească pe ceilalți. Cenușăreasa era
forțată să își slujească propria familie, pe când Shiori a fost nevoită să
lucreze pentru oamenii de pe insulă.
Bolul pe care aceasta a fost blestemată să
îl poarte pe cap vine dintr-o poveste japoneză denumită “Hachikazuki” sau “Fata cu
bolul de lemn”. Fata din poveste este rugată de mama sa, care este pe patul ei
de moarte, să poarte un bol de lemn pe cap pentru ca oamenii să nu profite de
frumusețea sa. Mulți au luat-o în batjocură, dar totul se schimbă în momentul
în care un băiat se îndrăgostește de ea datorită eleganței și bunătății sale.
În ziua nunții bolul se sparge, iar bucățiile sunt transformate în bijuterii.
Raikama aruncă un blestem și asupra celor
6 frați a lui Shiori, aceștia se transformă în cocori (inspirat din “Cele 6
lebede”). Pentru fiecare cuvânt rostit de Shiori, unul dintre frații ei va
murii. Acest aspect complică misiunea fetei de a se întoarce în regat și de
a-și înfrunta mama.
Totuși, împreună cu Kiki, cocorul din hârtie,
fermecat de Shiori pentru a îi ține companie, cu ajutorul băiatului-dragon, Seryu,
întâlnit după ce acesta o salvează pe fată de la înec și îi propune să o ajute
să învețe să foloseasă magia pe care toată viața ei a fost nevoită să o ascundă,
dar și cu ajutorul băiatului cu care aceasta ar fi trebuit să se căsătorească,
reușește să își ducă misiunea până la capăt.
Elizabeth Lim a reușit să creeze și o
poveste de dragoste deosebită, între două personaje la care nu m-aș fi gândit
niciodată că s-ar putea înțelege. Pentru mine, scena semnificativă a fost cea cu
scrisorile, în care aflăm că băiatul i-a trimis fetei o tonă de scrisori, însă
aceasta nu era interesată. Cu toate acestea, ni se dezvăluie că sufletul nu a
lăsat-o să le arunce, ci, chiar dacă nu le-a deschis niciodată, le-a păstrat
într-un loc sigur.
Știind stilul autoarei deoarece am citit și
seria Sânge de stele, m-am pregătit să fiu lovită de un plot twist. Chiar și
așa, finalul m-a lăsat șocată și cred că a adăugat poate mai mult mister
cărții.
Încă un lucru care mi-a plăcut enorm a
fost modul în care aceasta a plasat acțiunea în același univers în care s-a
desfășurat și povestea Maiei Tamarin, protagonista seriei menționată anterior.
Un alt aspect este acela că au existat mai multe elemente comune decât acesta
între cele două povești.
5/5⭐️. A fost o carte pe care am parcurs-o
cu plăcere și nu cred că au existat momente în care să îmi doresc să o las din
mână pentru că mă plictisea. Am adorat stilui Elizabethei Lim de la început și
cu siguranță este un om menit să spună povești.
Comentarii
Trimiteți un comentariu